Anxietatea este un sentiment de disconfort, de îngrijorare sau teamă, care poate fi mediu sau puternic.

Toată lumea are sentimente  de îngrijorare la un moment dat în viață (ex: înainte de un test). Îngrijorarea, teama sunt emoții funcționale, care dau naștere unor comportamente funcționale (învățarea pentru test), menite să echilibreze starea de îngrijorare. Panica, spre exemplu, însă, este o emoție disfuncțională care va face individul, elevul, să aibă comportamente sau reacții disfuncționale.

Simptomele anxietății la elevi pot lua următoarele forme:

➤ dificultăţi de concentrare (exemple: nu scrie totul în caiet la școală, nu reușește să-și finalizeze temele în timp util, amână efectuarea temelor)

➤ inabilitatea de a dormi, treziri repetate în timpul nopţii, coşmaruri;

➤ schimbări alimentare (mănâncă puţin; nu are poftă de mâncare sau dimpotrivă; mănâncă mai mult decât de obicei);

➤ se enervează repede, e iritabil;

➤ e adesea preocupat, îngrijorat, are multe gânduri negative; ceva il macină (răspunde răstit, agresiv verbal);

➤ e tensionat, foloseşte des toaleta, e agitat;

➤ plânge;

➤ are dureri de burtă;

➤ evită contactul vizual cu familia, prietenii, colegii;

➤ refuză să meargă la școală, când are teste;

➤ există situații când anxietatea la copii arată diferit și poate fi confundată cu ADHD sau o tulburare de învăţare.

La elevii de gimnaziu, în speță, cauzele anxietății pot fi variante, de la bullying la un program prea încărcat, profesori, teste, etc.

 Relația dintre anxietate și auto-eficacitate

☞  Elevii care cred că ei pot avea control asupra situațiilor stresante (precum teste, concursuri, anumite ore la școală cu un profesor de care poate le e frică) nu vor avea gânduri de teamă sau nu vor fi deranjați de acestea.

☞ Trebuie să reamintim aici că orice emoție, comportament, apare în urma unui gând, care poate fi conștient sau inconștient. Acești elevi vor fi mai implicați în procesul de pregătire, de învățare. Dar acei elevi care nu cred că pot face față unor situații de stres, de disconfort care ar putea apărea, vor experimenta stres, un nivel mai ridicat.

☞ Analizele experimentale ale relației dintre auto-eficacitate percepută și anxietate indică faptul că un copil care știe, crede că nu are resurse să se descurce în anumite situații amenințătoare pentru el, va experimenta un nivel ridicat de distres emoțional și secreții ale hormonilor de stres. (Albert Bandura, 1988)

☞ Cu alte cuvinte, dacă elevul crede că nu se va descurca la un test, va deveni automat temător, speriat, anxios. Îngrijorarea îl face să se preocupe, să caute soluții pentru a se pregăti. Însă gândul că nu va ști, că sigur va lua ia notă mică, îl va face anxios, nu doar îngrijorat. Trebuie să facem diferența între “mi-e teamă că nu voi ști la test” și “știu că iar voi lua notă mică”.

☞ Părinții e bine să întrebe copiii cum simt sau ce gândesc cu privire la anumite evenimente, situații, seara la culcare sau în timp ce fac baie sau mănâncă. Discuțiile relaxante, în care copiii se simt în siguranță, pot dezvălui multe lucruri importante.

Așadar, anxietatea are la bază una sau mai multe experiențe negative din trecut, pe baza cărora se clădește un gând irațional, disfuncțional care duce la emoții și reacții disfuncționale.

Astfel, o metodă prin care putem reduce anxietatea elevilor, este creșterea auto-eficacității acestora.

 Lasă-ne un comentariu sau scrie-ne în privat dacă ai trecut printr-o situație similară și cum ai gestionat-o.

Elevii de gimnaziu trec de la un sistem “monoparental”, cu un singur profesor, Învățător, la un sistem în care apar în cadru mai mulți profesori, ba uneori aceștia se mai și schimbă.

Apare nevoia de un mai mare control al copilului, dar el nu poate conștientiza sau verbaliza asta. Dacă are experiențe neplăcute, acesta se va teme de alte situații similare (ex, teste). Știm deja că lipsa unui control perceput de elev, poate determina anxietate (un copil care știe, crede că nu are resurse să se descurce în anumite situații amenințătoare pentru el, va experimenta un nivel ridicat de distres emoțional și secreții ale hormonilor de stres, Albert Bandura, 1988).

Ba mai mult, fiecare materie vine cu teme de casă variate și încărcate, cu privire la care, adesea profesorii nu mai apucă să discute între ei și să găsească un echilibru pentru fiecare elev, în funcție de nevoi, interese, nu se pun de acord asupra lor sau asupra volumului lor.

Ce se întâmplă atunci, în realitate? Părinții stau de multe ori seara până târziu să facă proiectele copiilor lor la geografie, biologie, română, “ca să nu meargă copilul fără temă” și lucrul acesta îi încarcă și îi frustrează pe părinți. Stresul părinților este exprimat asupra copiilor, că ei sunt acolo, fizic.

Copiii resimt această descărcare ca pe o greutate, un stres săptămânal, care prin repetare sistematică, la unii copii se transformă în anxietate.

Depinde, deci, de cum gestionează părinții stresul și cum își echipează aceștia propriii copii în acest sens.

O sursă de stres repetat apare chiar din clasa a V-a până în clasa a VIII-a, din toate direcțiile mediului educațional și de acasă, fără măcar să ne dăm seama.

Examenul de Evaluare Națională din clasa a VIII-a este o realitate, nu-i așa

Da, importanța lui în sistemul românesc de învățământ este mare și acest lucru este clar. Determină unde și înconjurat de cine își petrece acel elev sau elevă următorii 4 ani de adolescență, în care se formează ca adult.

Ei, din clasa a V-a apare presiunea examenului. Se învață pentru un examen, nu pentru a cunoaște, nu pentru a descoperi, nu din plăcere, ci pt un examen.

Știai că sunt țări unde nu există examene standardizate la nivel național? Elevii aceia au ca scop învățarea în sine, ca mijloc de dezvoltare, nu un examen.

Așadar, când scopul este rezolvarea unei probleme externe, examenul, motivația cursantului va fi una externă. O motivație externă este oscilantă, pe termen scurt, adesea redusă și având nevoie de mult efort. Procesul de învățare va fi greoi și anevoios.

Când scopul este rezolvarea unei curiozități, a unei provocări, când elevul învață de la un profesor pe care îl respectă, pe care îl place și de la care primește respect, elevul atunci pe acel profesor îl considera model și relația lor mediază tot procesul de învățare. Motivația devine atunci una internă. Aceasta este pe termen mai lung, este mai bine organizată în termeni de timp, spațiu, obiective mai clare.

Anxietatea, așadar, poate veni din multe direcții, unele atât de familiare încât nici nu le mai considerăm periculoase.

Să fim atenți, dar, să stăm de vorbă cu copiii noștri. Nicio resursă nu va înlocui vreodată familia ca resursă în dificultăți emoționale.